Biserica Domneasca "Sf. Ioan Botezatorul" a fost zidita in anii 1497-1498, dupa cum rezulta din pisania din stanga usii de la intrare.
Constructia masoara 25,90 m in lungime, 8,10 m in latime in dreptul pronaosului, avand o inaltime de 11,30 m (pana la streasina), fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Stefan cel Mare.
Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Stefan cel Mare, turnul-clopotnita este amplasat la nord-vest de biserica "Sf. Ioan" si face parte, impreuna cu aceasta, din complexul arhitectural "Curtea Domneasca". El s-a pastrat destul de bine, fara modificari importante care ss-l indeparteze de forma sa initiala. Mult mai elegant, mai bine proportionat si mai bogat in detalii valoroase de arhitectura fata de cel ridicat de Stefan cel Mare la Manastirea Bistrisa sau la Botosani, turnul din Piatra-Neamt a fost construit la un an dupa sfintirea bisericii, fapt consemnat in pisania de pe zidul estic.
Biserica din Valeni (comuna Botesti) a fost ridicata in anul 1519 de catre postelnicul Cozma Sarpe, in stilul monumentelor religioase din vremea lui Stefan cel Mare.
Planul este asemanator cu cel al bisericii "Sf. Ioan" din Piatra-Neamt, in forma de nava, fara sanuri laterale dar cu pridvor la sud-vest. Acoperisul simplu, fara turle si fara clopotnita este rotunjit deasupra absidei altarului. Usa de la intrare pastreaza portalul gotic, ogival, cu toruri si cavete imbinate in unghi frant, iar sistemul de boltire este specific moldovenesc. Peretele dintre naos si pronaos a fost redus la forma unui arc masiv, de care s-a fixat partea superioara a vechii tample, remarcabila prin stilul renascentist in care a fost realizata, dar care a fost inlocuita, aflandu-se intr-o proasta stare de conservare.
Biserica "Duminica Tuturor Sfintilor" din Miron Costin (comuna Trifesti) este situata la 8 km vest de Roman (DJ 157), pe valea paraului Romanesti (Ghirva) si construita din piatra si caramida pe locul unei biserici mai vechi, in anul 1520. Are forma de nava cu sanurile laterale scobite in grosimea zidurilor, iar in absida altarului s-au deschis doua ferestre, caracteristica frecventa in cazul monumentelor din secolul al XVII-lea.
Nu departe de Bisericani, urmand soseaua Piatra Neamt - Bicaz (DN15), un drum colateral urca pana in apropierea hidrocentralei \"Dimitrie Leonida\" de la Stejaru, unde se afla un alt ansamblu monumental care poate fi reperat de la mare distanta. Aici, la rasarit de Muntele Botosanu, pe care constructorii l-au strapuns cu un tunel de aductiune lung de aproape 5 km, pe malul stang al paraului Pangarati, se afla Manastirea Pangarati, un asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei.
Dupa traditie, inceputurile obstei monahale din Bistrita moldava s-ar situa in timpul domniei lui Petru I Musat, la asfintit de secol XIV, csnd s-a ridicat aici o modesta bisericuta de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. In locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit - in 1402 - o frumoasa biserica de piatra, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropnita, naos si altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna, lui si familiei sale.
Construita in 1830 de catre Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, casa in care s-a nascut si a copilarit Ion Creanga a fost amenajata ca muzeu in anul 1951. Devenita unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, aceasta reprezinta, dincolo de semnificatia sa istorico-literara si sentimentala, un produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei si ariei etno-culturale in care se incadreaza.
Asezata intr-o fermecatoare poiana ce se intinde la poalele Muntelui Vasan, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Manastirea Secu are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare.
Grupuri restranse de sihastri vor fi vietuit aici si in poienile ascunse de pe valea Secului inca din a doua jumatate a veacului al XIV-lea, asa cum s-a intamplat la Manastirea Neamt si in alte locuri din Moldova, departate de asezarile omenesti dar care puteau asigura anahoretilor hrana si adapost. Dar prima asezare calugareasca ce se cunoaste aici nu poate fi mai veche de anii 1420-1450, cand un grup de sihastri condus de Zosim (sau Zosima) a curatat un loc in padure si a ridicat o bisericuta de lemn cu hramul "Nasterii Sf. Ioan Botezatorul", eveniment consemnat de altfel si in Pomelnicul Mare al manastirii.
Biserica este in forma de cruce, cladita din piatra, cu randuri de caramida, avand turn dreptunghiular. Aspectul exterior al bisericii nu aminteste cu nimic forma arhitectonica a bisericilor din acea vreme, din Tara Moldovei. Interiorul nu pastreaza despartirea pronaosului de naos, prin pereti de zid, ci numai forma obisnuita, trasa in lungime tripla, din fata altarului, lipsind sistemul de boltire cu arcade sprijinite pe capiteluri.
In evul mediu, activitatea economica a Romanului a fost strans legata si de existenta unei numeroase comunitati armene, ce si-a adus o importanta contributie la stimularea comertului si a productiei mestesugaresti sau la facilitarea operatiunilor financiare. In acest sens, Nicolae Iorga conchidea ca, in anul 1609, la Roman vietuiau mai mult de 500 de familii armene, cifra deloc neglijabila daca avem in vedere dimensiunile targului si numarul locuitorilor sai la acel inceput de veac XVII.
Si cum era firesc, comunitatea armeana din Roman s-a straduit sa-si asigure un lacas propriu de cult, preocupare ce s-ar fi manifestat inca din secolul al XVI-lea, daca acordam credit traditiei prin intermediul careia ne-a parvenit informatia cumpararii de la sasi a unei bisericute de lemn in anul 1355.
