Mănăstirea Ianculeşti - Ploiesti

Între coline împădurite cu foioase: ulmi, paltini, stejari, arţari, tei; între câmpuri înverzite, se află situată mănăstirea Ianculeşti.

Mănăstirea a fost ridicată din dorinţa de evlavie şi mai apoi pentru a păstra obiceiul de a dărui fără a aştepta nimic în schimb, acestea fiind elementele ce au făcut din biserica Ianculeşti ceea ce azi reprezintă mănăstirea Ianculeşti.

Mănăstirea Ianculeşti a fost ridicată în anul 2005 din dorinţa a două surori evlavioase care au donat 32ha de teren bisericii ce a primit apoi numele de Ianculeşti, numele de familie al celor doua surori.

La început mănăstirea a primit aprobarea de a funcţiona ca schit cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci” în anul 2001, urmând ca să se continue lucrarea de înalţare a bisericii şi a anexelor.


Pentru început s-au ridicat aici chilii şi o trapeză care sunt aproape de finalizare. Mai târziu a fost adusă aici o bisericuţă de lemn care a fost montată pe fundaţie din beton–armat, Electrica a fost binevoitoare şi a acordat gratuit racordarea la reţeaua electrică.

Bisericuţa din lemn are ferestre mici fără abside laterale, pereţi din barne, intrarea spre miazăzi, o singură turlă pătrată deschisă şi joasă. Lângă zidul de miazanoapte al bisericii a fost fixat un clopot donat de o altă mănăstire care a fost aşezat pe un suport metalic.


În anul 2005 în aprilie 17, Preafericitul Patriarh Teoctist a săvârşit Sfânta Liturghie şi deschiderea oficială a mănăstirii Ianculeşti la care au participat foarte mulţi localnici din zonă.

Tot atunci Schitul Ianculeşti a primit statut de mănăstire cu deplină autonomie, stareţ fiind numit Ierom Benedict Sbarnau, venit de la Mănăstirea Crâsna.


La început aici exista o mică obşte de şapte monahi care săvârăşesc zilnic Sfânta Liturghie potrivit vieţii monahale. Pelerinii care vin la mănăstire primesc un mic adăpost în mica trapeză a mănăstirii, iar vara slujbele au loc într-un Altar de Vară.

Mănăstirea Ianculeşti are anexe şi gospodărie pentru a putea să se întreţină cu atât mai mult cu cât obştea de aici mai are mult de alergat până când vor reuşi să ridice clădiri trainice şi frumoase.

Cu toate acestea mănăstirea reprezintă un loc de regăsire spirituală şi de redescoperire a valorilor simple.