Padis un weekend la munte

Dupa vreo doua ore de mers cu masina dinspre Oradea - cu pauzele de rigoare, bineinteles - faci o stanga la Sudrigiu si dupa ce lasi casele risipite ale localitatii Pietroasa incepi sa urci pieptis un drum forestier spre Padis ...

Drumul este desfundat, plin de pietroaie printre care se preling din loc in loc siroaiele din negura muntilor, iar din masina zaresti buza prapastiei care amenintator se-apropie sa te inghita. Din loc in loc mai dai peste civilizatie sub forma unor camioane din care atarna busteni imensi, iar pe marginea drumului sunt presarati stalpii de curent. Si cam atat despre civilizatie.

Odata ajuns in Padis te poti caza la niste cabanute din lemn care pastreaza ceva din linistea si farmecul padurii. Toata lumea iti vorbeste cu "tu". Incepi sa te simti de-al muntelui si te intrebi serios ce sa mai faci cu telefonul mobil, masina, liftul ... O bucatarioara mica iti deserveste toate nevoile legate de gratare si mici sau, dimineata, omleta cu verdeturi rupte dintr-un pahar vechi si ciobit. Tatal cabanierului te-ntretine bucuros cu istorioare si nu pare istovit deloc de linistea monumentala ce te inconjoara. Spre seara ne prezinta plin de mandrie mostrele de tuica.

A doua zi, chiar daca ploua , poti merge la o stana din apropiere sa-ti cumperi branza de oaie. Imaginea arhaica mi-a ramas intiparita in memorie, copii, bunici, parinti care stau intr-o incapere inghesuita alaturi de cele de trebuinta prepararii branzei, iti lasa amprenta unor oameni ... fericiti. Oile pasc mai incolo, imprastiate pe fruntea unui versant deasupra caruia se-aglomerau norii grabiti spre nicaieri, stai acolo pe o oarecare "gura de rai" si-ti savurezi pacea interioara ... Te intorci acasa plin de regretele timpului ce pare ca se ingusteaza direct proportional cu starea ta de bine, dar mai pregatit ca niciodata sa infrunti telefonul mobil, masina, liftul ...