Biserici din Vaslui

Biserica Domneasca

Biserica

Biserica domneasca Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul din Vaslui este ctitoria domnitorului Stefan cel Mare, datand din anul 1490, ca paraclis al curtii domnesti. Dupa cum rezulta din inscriptia votiva, aflata pe peretele de apus, biserica a fost zidita in mai putin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie).
Biserica domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul-Vaslui

De-a lungul vremii, biserica domneasca Sf. Ioan a avut de suferit, mai ales in urma marelui cutremur din 1802, cand turla de pe naos s-a crapat, daramandu-se complet in 1818.

A fost refacuta in anul 1820 de Maria Cantacuzino, sotia marelui logofat Costachi Ghica, proprietarul targului Vaslui in prima jumatate a sec. al XIX-lea.

Biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel

Biserica

Ansamblul arhitectural al episcopiei Husilor(sec.XV-XX) este constituit din biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel, turnul-clopotnita, palatul episcopal, chiliile si zidul de incinta.

Biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel a fost construita de Stefan cel Mare in anul 1495, in cadrul curtii domnesti, functionand de-a lungul timpului ca manastire si catedrala episcopala (incepand de la sfarsitul secolului al XVII-lea).
Biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel

Monument valoros la origine, dar reconstruit in sec. XVIII-XIX, mai pastreaza astazi doar urmele temeliilor si pisania din vremea marelui voievod.

Biserica a fost avariata de cutremurul din 1692, incendiata si jefuita in 1711 de tatari si recladita in 1753-1756 de episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica.

Daramat de cutremurul din 1802, lacasul a suferit numeroase transformari de la ferestre in sus; in 1863 zona cornisei, in 1945 turlele, adaugiri in 1896 (proscomidia), in 1910 (vesmantaria) si in 1945 (pridvorul cel mare).

Biserica a fost pictata de Gh. Tattarascu, in 1890-1891, repictata in 1945 (D. Hormung, I. Wass si N. Pana) si in 1996.

Biserica de lemn Sfantul Nicolae

Biserica

La 5,3 km nord-vest de centrul de comună, pe DC 95 (din DJ 243), se află satul Cetăţuia. Situat la obârşia Strâmbei, pe Tutova, afluent al Bârladului, în vechime satul se numea Strâmba.
Ansamblu - vedere S-V

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1431, aprilie 30, când Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, dăruia popii Iuga, protopop de Bârlad, două sate pe Tutova, printre care şi satul Strâmba, \"unde era Bălan\".

Biserica Lipovat

Biserica

La 19 km SV de municipiul Vaslui, pe DJ 245 A, se află satul Lipovăţ, aşezat pe coastele dealurilor Făgădău, Suceveni şi Lipovăţ.
Biserica de lemn Sfântul Gheorghe, Lipovăţ

Localitatea este atestată pentru prima dată într-un document din 24 februarie 1437 al lui Iliaş şi Ştefan voievozi, când Şteful Jumătate, pentru credincioasă slujbă, primea mai multe sate, printre care şi \"Lipovăţ, din jos de Vaslui\", pe Bârlad.

La 15 octombrie 1491, Ştefan cel Mare a inclus Lipovăţul în ocolul târgului Vaslui, alături de alte sate şi selişti cumpărate de el cu 1.490 de zloţi tătărăşti (monede de aur genoveze).

În pomelnicul ctitoricesc, refăcut după cel vechi în 1883, sunt înscrişi ca primi ctitori Ştefan cel Mare şi soţia sa, Maria. Pomelnicul trecea al doilea ctitor pe Vasile Lupu mare vornic, care a refăcut lăcaşul din Lipovăţ la 1626.

Biserica de lemn \"Sfântul Gheorghe\", biserica fostei mănăstiri Lipovăţul sau Zograful (Zugraful, Zugravi), zidită de Vasile Lupu, mare vornic al Ţării de sus, pe Lipovăţ, a fost închinată la mănăstirea Zugraf de la muntele Athos.

Biserica Stioborani

Biserica

Satul Steoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Stibor cel Batrân, \"boier din tara de jos, bastinas în tinutul Vasluiului\". La km 20 al soselei Vaslui - Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce în satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
Biserica de lemn Sfantul Nicolae, Steoborani

La intrarea în sat, o incinta înconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar în secolele XVIII - XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita în mijlocul unei paduri, în anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa în limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare \"în franghie\", linii frânte, rozete si deschidere în acolada: \"Aceasta sfânta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, în zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si în veacul mariei sale în leat 7234 (1726) iulie\".