Schitul Stavnic - Voinesti

Schitul Stavnic este cunoscut încă din secolul al XVIII-lea. Viaţa monahală prezentă în această zonă uneşte o fostă biserică considerată monument istoric de actuala mănăstire.

Înconjurat de păduri în partea de nord-est şi pierdut printre colinele Iaşului, Schitul Stavnic este un monument istoric situat la 22 kilometri la sud-vest de Iaşi.

Viaţa monahală la acest schit există încă de pe vremea lui Petru Rareş, dar
abia în anul 1727 schitul a fost întemeiat de monahul de Calistru, care a trăit aici.

În anul 1766 schitul Stavnic cu hramul Vovidenia a fost închinat
Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi care alocă anual o sumă pentru întreţinerea
schitului, în jurul căruia începuse deja să se dezvolte o aşezare rurală.

Biserica Vovidenia era simplă având pronaosul boltit în semicilindru şi naos
cu turlă, o turlă deasupra pronaosului.

Intrarea în biserică se face prin partea de nord. Deşi s-a dorit în numeroase rânduri dezlipirea de mănăstire acest lucru nu a fost posibil deoarece Schitul Stavnic nu avea mijloace proprii de întreţinere.

în perioada celui de-al doilea război mondial biserica a fost bombardată şi abandonată, din corpul bisericii rămânând doar pereţii laterali care se pot vedea şi astăzi.

În anii 1980 locuitorii din satul Schitului Stavnic au ridicat cu multe sacrificii o bisericuţa modestă.

Abia în anul 1993 Schitul Stavnic cu obşte de călugări a fost reînfiinţat devenind mănăstire autonomă având construite chilii pentru călugări şi toate anexele necesare pentru administrarea proprie.