Deschis in anul 1972. Colectiile reunesc peste 6600 de piese din secolele 16-19. Ele provin din 67 de surse, si anume: farmacii, oficii farmaceutice, institutii medicale si persoane particulare, din 32 de localitati din tara.
Bazele muzeului au fost puse in 1849, prin infiintarea Societatii Ardelene de Stiinte Naturale (Siebenburgischer Verein fur Naturwiessenschaften), din care au facut parte personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale interne si internationale
A fost deschis pentru public în 1966 si reorganizat în 1981 intr-o cocheta vila in stil romanesc ce a apartinut colonelului-vinator Spiess, o autoritate in domeniu ce a detinut pentru multi ani functia de Maistru de Vinatoare a Casei Regale
Muzeul de locomotive cu aburi Sibiu a fost inaugurat in 1994 si prezinta peste 35 de exponate: Locomotive cu aburi (cale ferata normala), fabricate intre anii 1885 - 1959
a avut, de-a lungul vremii, diverse destinatii: mai intai, turn de aparare (dovada sta ghiuleaua fixata in perete), apoi magazie de cereale si, in urma, muzeu de stiinte naturale. Din turn batea odinioara vechiul ceas al cetatii, vestind stingerea si inceputul veghii de noapte. Paznicii, invaluiti in mantii, se strecurau pe strazile pustii ale orasului, luminandu-si calea cu felinarele lor palide. Doar sulitele, halebardele si coifurile strapungeau noaptea.
Turnul Scarilor se ridica pe fundatiile celui mai vechi element pastrat din incinta de fortificatii din jurul bisericii existente aici la sfarsitul secolului al XII-lea - inceputul secolului al XIII-lea. Elevatia actuala este total modificata prin refacerile din anii 1542 si 1862 - 1863; se prezinta sub forma unei constructii masive din caramida, cu un singur etaj, avand la primul nivel o trecere boltita.
In prezent, se constituie in corpul B al casei de la aceeasi adresa. Este o constructie de plan rectangular dezvoltata pe inaltimea a doua etaje, cu un acoperis mansardat in doua trepte. La nivelul parterului, turnul este strapuns de o trecere boltita în cruce, prin care se ajunge la scarile ce duc in Piata Aurarilor.
In prezent, turnul pastreaza un aspect sobru, foarte apropiat de cel initial. Are forma unei prisme de plan dreptunghiular ce se inalta pe doua etaje. Deschiderile dreptunghiulare de la nivelul primului etaj sunt desigur de provenienta mai recenta, dar meterezele inguste pastrate pe toate fatadele turnului apartin perioadei initiale de constructie.
Este o constructie care la baza prezinta o forma circulara, delimitata de portiunea urmatoare printr-o cornisa pronuntata. De la acest nivel, turnul capata forma unei prisme octogonale, incheiata in partea superioara prin clasica portiune iesita in afara, sustinuta de console cu guri de pacura intre arce. In ceea ce priveste datarea turnului, ea este posibila pe baza elementelor stilistice si formale doar cu o mare aproximatie, deoarece astfel de forme se intalnesc pe parcursul mai multor decenii.
Este considerat de multi cercetatori ca fiind de provenienta mai recenta, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Insa, avand in vedere planul dreptunghiular al turnului la baza, plan pastrat la proportii mai reduse si la nivelul superior, precum, si pozitia fata de zid, ne vine destul de greu sa acceptam aceasta opinie.