Ansamblul Manastirii Floresti ( biserica Sf. Ilie, turnul-clopotnita, palatul egumenesc si zidul de incinta) este unul dintre cele mai importante realizari ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Husilor, construit in sec. XVI-XIX, in stil romantic.
Biserica Sfantul Ilie - vedere de ansamblu
Manastirea s-a numit la inceput Simila, apoi Florentina pana la mijlocul secolului al XVII-lea, cand a luat numele de Floresti de la satul din apropiere.
Biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea (c.1590) de vornicul Carstea Ghenovici si recladita intre anii 1686-1694 de vornicul Gavrilita Costachi, stranepotul ctitorului si urmasii sai.
Afectata de seismele din anii 1738 si 1802, biserica a fost inchinata la manastirea Esfigmen de la muntele Athos in anul 1806, de catre Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei.
Biserica actuala a fost recladita din temelii de egumenul Nil, intre anii 1852-1859, pana deasupra ferestrelor.
Lucrarile au fost intrerupte din cauza secularizarii averilor manastiresti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si au fost finalizate de statul roman, intre anii 1879-1883, prin stradania episcopului Iosif Gheorghian, dupa un proiect intocmit de arhitectul Burelli.
In anul 1883, biserica Sfantul Ilie a fost declarata biserica parohiala, functionand sub acest regim pana in anul 1991.
Ansamblul Manastirii Fastaci, sec.XVII-XIX: Biserica Sf. Nicolae, turnul-clopotnita, casa egumeneasca si zidul de incinta.
Biserica Sfantul Nicolae - ansamblu
Manastirea Fastaci, intemeiata de familia Palade in secolul al XVII-lea, a fost recladita de domnitorul Mihai Racovita Cehan in secolul al XVIII-lea, de la care se mai pastreaza numai biserica - monument deosebit de important pentru evolutia arhitecturii din Moldova, atesta o puternica influenta venita din Tara Romaneasca in domeniul plasticii arhitecturale.
Biserica zidita in 1721, in stil baroc monumental, este de plan triconc, cu pronaos supralargit si pridvor initial deschis cu arcade trilobate sustinute de coloane de caramida, turle octogonale pe naos si pronaos.
Impresioneaza prin plastica decorativa a fatadelor, impartite in doua registre si ornamentate cu panouri, arcaturi in acolada si medalioane adancite in zidarie.
Ca structura interna si forma de plan, cat si ca plastica arhitectonica si decorativa, lacasul se numara printre putinele edificii realizate in Moldova in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, alaturi de bisericile Precista si Prorocul Samoil din Focsani.
Secularizata in anul 1862, a functionat ca biserica de mir pana in anul 1992, cand s-a redeschis manastirea.
In urma cutremurului din 1990, monumentul a suferit grave avarii, fisuri la bolti, pereti si turle, necesitand lucrari de consolidare restaurare.
La 5,3 km nord-vest de centrul de comună, pe DC 95 (din DJ 243), se află satul Cetăţuia. Situat la obârşia Strâmbei, pe Tutova, afluent al Bârladului, în vechime satul se numea Strâmba.
Ansamblu - vedere S-V
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1431, aprilie 30, când Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, dăruia popii Iuga, protopop de Bârlad, două sate pe Tutova, printre care şi satul Strâmba, \"unde era Bălan\".
La 19 km SV de municipiul Vaslui, pe DJ 245 A, se află satul Lipovăţ, aşezat pe coastele dealurilor Făgădău, Suceveni şi Lipovăţ.
Biserica de lemn Sfântul Gheorghe, Lipovăţ
Localitatea este atestată pentru prima dată într-un document din 24 februarie 1437 al lui Iliaş şi Ştefan voievozi, când Şteful Jumătate, pentru credincioasă slujbă, primea mai multe sate, printre care şi \"Lipovăţ, din jos de Vaslui\", pe Bârlad.
La 15 octombrie 1491, Ştefan cel Mare a inclus Lipovăţul în ocolul târgului Vaslui, alături de alte sate şi selişti cumpărate de el cu 1.490 de zloţi tătărăşti (monede de aur genoveze).
În pomelnicul ctitoricesc, refăcut după cel vechi în 1883, sunt înscrişi ca primi ctitori Ştefan cel Mare şi soţia sa, Maria. Pomelnicul trecea al doilea ctitor pe Vasile Lupu mare vornic, care a refăcut lăcaşul din Lipovăţ la 1626.
Biserica de lemn \"Sfântul Gheorghe\", biserica fostei mănăstiri Lipovăţul sau Zograful (Zugraful, Zugravi), zidită de Vasile Lupu, mare vornic al Ţării de sus, pe Lipovăţ, a fost închinată la mănăstirea Zugraf de la muntele Athos.
Satul Steoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Stibor cel Batrân, \"boier din tara de jos, bastinas în tinutul Vasluiului\". La km 20 al soselei Vaslui - Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce în satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
Biserica de lemn Sfantul Nicolae, Steoborani
La intrarea în sat, o incinta înconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar în secolele XVIII - XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita în mijlocul unei paduri, în anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa în limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare \"în franghie\", linii frânte, rozete si deschidere în acolada: \"Aceasta sfânta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, în zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si în veacul mariei sale în leat 7234 (1726) iulie\".
