La Razboieni-Valea Alba, pe locul unde Stefan cel Mare a incercat sa opreasca valul pustiitor al ostilor turcesti, se inalta in amintirea grelelor incercari din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase si interesante monumente din judetul Neamt
Asezata la poalele Magurii Tazlaului, intr-o regiune de un pitoresc deosebit (accesul se face de pe DJ 156 A), Biserica "Nasterea Maicii Domnului" a Manastirii Tazlau se numara printre cele mai importante monumente ale judetului Neamt.
Este sigur ca obstea monahala de la Tazlau s-a constituit inaintea construirii actualului edificiu, deoarece printr-un document din 1481, Stefan cel Mare daruieste Manastirii Tazlau doua sate din "Campul lui Dragos". In plus, la locul numit "Sub Chetroaia" s-au descoperit in 1956 temeliile unei biserici mai vechi, care ar fi putut constitui primul lacas de inchinaciune ridicat aici probabil la inceputul secolului al XV-lea.
Nu departe de Bisericani, urmand soseaua Piatra Neamt - Bicaz (DN15), un drum colateral urca pana in apropierea hidrocentralei \"Dimitrie Leonida\" de la Stejaru, unde se afla un alt ansamblu monumental care poate fi reperat de la mare distanta. Aici, la rasarit de Muntele Botosanu, pe care constructorii l-au strapuns cu un tunel de aductiune lung de aproape 5 km, pe malul stang al paraului Pangarati, se afla Manastirea Pangarati, un asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei.
Dupa traditie, inceputurile obstei monahale din Bistrita moldava s-ar situa in timpul domniei lui Petru I Musat, la asfintit de secol XIV, csnd s-a ridicat aici o modesta bisericuta de lemn, prin osteneala ieromonahului Pafnutie. In locul acesteia, Alexandru cel Bun a zidit - in 1402 - o frumoasa biserica de piatra, de peste 30 m lungime, cu pronaos, gropnita, naos si altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna, lui si familiei sale.
Asezata intr-o fermecatoare poiana ce se intinde la poalele Muntelui Vasan, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Manastirea Secu are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare.
Grupuri restranse de sihastri vor fi vietuit aici si in poienile ascunse de pe valea Secului inca din a doua jumatate a veacului al XIV-lea, asa cum s-a intamplat la Manastirea Neamt si in alte locuri din Moldova, departate de asezarile omenesti dar care puteau asigura anahoretilor hrana si adapost. Dar prima asezare calugareasca ce se cunoaste aici nu poate fi mai veche de anii 1420-1450, cand un grup de sihastri condus de Zosim (sau Zosima) a curatat un loc in padure si a ridicat o bisericuta de lemn cu hramul "Nasterii Sf. Ioan Botezatorul", eveniment consemnat de altfel si in Pomelnicul Mare al manastirii.
Prima mentiune documentara s-a consemnat in actul din 11 iulie 1428 emis de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, care consfinteste trecerea bisericii Horaita in jurisdictia Mãnastirii Bistrita
In anul 1466 Stefan cel Mare da dispozitie ca cele doua sate de vanatori din jurul Cetatii de la Vaslui sa fie stramutate la manastirea Horaita, Curtea domneasca stabilindu-se in puternica cetate a Neamtului. Calugarii au parasit manastirea si s-au retras in padure la circa 800 de metri, punand bazele Schitului Horaicioara si nu se vor intoarce decat in anul 1518 cand cele doua sate de vanatori se retrag si se statornicesc in apropiere de Caciulesti, in localitatea numita Gura Vaii. Calugarii condusi de arhimandritul Chiriac, coborati de la Horaicioara, construiesc alta bisericã ce va dura pana in 1822, cand aceasta este demolata de Irinar Rossetti pentru a construi alta noua.
Traditia pastreaza amintirea unei vechi obsti calugaresti statornicita aici inca din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Almas, venit din Transilvania. Pe aceasta vatra s-a construit in 1715 Schitul de maici, cu ajutorul Ecaterinei Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino. In 1821, boierul Lupu Bals si monahul Rafail zidesc actuala biserica pe locul vechiului lacas din lemn, iar in 1851 aceasta este supusa unor ample lucrari de renovare pe cheltuiala boierului Palade. Dupa o lunga perioada de stagnare, viata monahala de aici a renascut in anii 1992-1994 cand se obtine statutul manastiresc si se restaureaza intregul ansamblu.
Conform unei insemnari din Pomelnicul ctitoricesc al manastirii, sapte monahi ai Manastirii Neamt ar fi intemeiat aici o mica sihastrie, in jurul anului 1640. Ceva mai tarziu, in 1655, episcopul de Husi Ghedeon - ucenic al Mitropolitului Varlaam Motoc - ridica in \"Poiana lui Atanasie\" o mica biserica de lemn si cateva chilii pentru vietuitorii deja aflati acolo.
Face parte din categoria bisericilor cu turn separat si planul in forma de cruce. Acoperisul in patru ape este supraanaltat prin intercalarea unui registru vertical in partea mediana a invelitorii, probabil cu prilejul lucrarilor de refacere din 1831. Absidele laterale, bine pronuntate, de forma pentagonala, absida altarului cu fereastra in ax si sistemul de imbinare a barnelor constituie elemente specifice acestui gen de biserici.
Se considera ca biserica de la Bistricioara a fost construita de enoriasi in jurul anului 1775, data ce s-a transmis prin traditie, fara a fi atestata documentar.
Ctitorii si altii care le-au urmat, au inzestrat schitul cu loturi de padure, fanete si mori pe Tarcau, suficiente surse de venit pentru cei aproximativ 20 de calugari care vietuiau aici. Ulterior, numarul calugarilor s-a mai redus si Schitul Tarcau a trecut sub ascultarea Manastirii Bistrita, de care a depins pana in anul 1990 cand a obtinut statut de manastire.
